Copiii noștri, cobaii din buzunarul Big Tech. Ce vrea să facă Europa (și ce ar trebui să facem noi)

Pe internet, unde totul se mișcă cu viteza unui like, copiii sunt cei mai ușor de prins în plasă. Pentru platformele sociale și giganții tech, un copil nu e un suflet în creștere, ci un generator ideal de date și de profit. Atenția lui, vulnerabilitatea lui, reflexul de scrollat până la hipnoză — toate sunt monetizabile. Și monetizate.

Ei bine, Europa începe, în sfârșit, să spună „ajunge”.

Copilul – aurul digital perfect

La nivel global, publicitatea targetată către copii a generat miliarde. Numai în SUA, într-un singur an, aproape 11 miliarde de dolari au fost făcuți din interacțiunile minorilor cu reclamele online. E simplu: copilul e naiv, influențabil, prezent online ore în șir. O țintă ideală pentru algoritmi.

Și totul se întâmplă fără ca părinții să știe ce hăuri se deschid sub ecranele pe care copiii le țin aproape lipite de retină.

Europa zice stop. Dar o face destul de repede?

Uniunea Europeană încearcă să impună reguli clare. Mai multe state vor o vârstă digitală de maturitate: adică o limită sub care copilul nu poate accesa TikTok, Instagram sau Snapchat decât cu acordul părinților. Franța a tras linia la 15 ani. Germania cere consimțământ parental între 13 și 16 ani.

România? Aici… cam bâjbâim. Platformele fac legea. Copiii de 9 ani dansează pe TikTok și descoperă „lumea” pe cont propriu, într-un vacarm de conținut manipulator, sexualizat sau agresiv emoțional.

Legea există. Dar funcționează?

Digital Services Act (DSA), adoptat la nivel UE, obligă platformele să oprească publicitatea targetată către copii și să implementeze măsuri de protecție reală. În teorie, totul sună bine. În practică? TikTok a fost deja acuzat că ignoră legea. Meta (Instagram & co.) e investigată pentru că expune minorii la conținut dăunător.

Problema e că platformele acționează repede, legile vin greu, iar părinții sunt depășiți. Copilul de azi învață cum se ascund restricțiile de vârstă înainte să știe tabla înmulțirii.

Europa vrea o „copilărie digitală” decentă

UE a lansat inițiativa „Better Internet for Kids” și lucrează la un Cod de Conduită pentru un internet adecvat vârstei. Sunt pași buni. Dar realitatea e că mulți părinți habar n-au ce face copilul pe telefon. Și nici nu înțeleg cu ce se mănâncă setările de confidențialitate sau algoritmii de recomandare.

Educația digitală lipsește. Școala e copleșită. Iar statul român pare că a abandonat complet ideea de prevenție.

copiii și BigTech

Unde suntem noi, în toată povestea asta?

Copiii din România sunt pe net, cu orele. Mulți nu au ce mânca decent, dar au telefon. Mulți nu primesc afecțiune, dar primesc like-uri. Iar Big Tech le oferă exact ce vor: atenție falsă, conținut toxic, și zero protecție.

De ce? Pentru că poate. Pentru că nu suntem acolo să-i apărăm.

Ce avem de făcut?

Europa dă un semnal. Dar legea nu ține loc de vigilență. E nevoie de:

• Părinți prezenți, care nu tratează ecranele ca baby-sitter.
• Școli care predau educație digitală reală, nu doar PowerPoint despre cyberbullying.
• Stat care reglementează ferm, nu mai stă la discuții cu lobbyștii.

Copilul nu poate fi lăsat singur în pădurea algoritmilor. Fie îl însoțim, fie îl pierdem. Iar dacă nu ne trezim acum, o să crească o generație care își va fi trăit toată copilăria pe niște servere din California, printre reclame, manipulări și promisiuni golite de sens.