TikToKrația: Comisia Europeană acuză din nou algoritmii că dictează ce gândim, în plină democrație

Când Comisia Europeană se ciorovăiește cu TikTok, e deja prea târziu. Platforma nu doar că a invadat spațiul digital european, dar a început să redea lumea în format vertical, cu adevăruri scurte, editate, virale și – mai ales – manipulatorii.

În timp ce Bruxelles-ul avertizează că TikTok încalcă regulile publicității digitale în întreaga Europă, inclusiv în România, milioane de oameni își formează opiniile politice scrollând între o rețetă de paste și o filmare cu o pisică. Iar undeva, între două dansuri cu adolescenți și o conspirație reciclată despre globaliști, se strecoară și propaganda. Soft, prietenoasă, cu emoji și cu fundal muzical trendy. Dar tot propagandă.

Comisia acuză lipsa de transparență în ceea ce privește reclamele politice și targetarea utilizatorilor. Cu alte cuvinte, nu știm cine plătește, cui se adresează și cu ce scop. Și dacă nu știm asta, nu mai vorbim despre democrație – vorbim despre psihologie aplicată maselor în format 9:16.

TikTok nu mai e o aplicație pentru dansuri. E o mașină de influențat mase.

România, țara cu cele mai multe scrolluri per cap de locuitor, este un teren fertil. Alegătorii de 18-24 de ani – și nu doar ei – își iau realitatea de pe TikTok. Nu mai întreabă părinți, nu mai verifică în ziare, nu mai citesc platforme serioase. Dacă un mesaj apare de zece ori pe feed-ul lor, devine adevăr. Nu mai contează dacă e minciună, manipulare sau un clip plătit de o formațiune politică populistă – totul e filtrat de emoție, trend și algoritm.

Iar dacă TikTok nu dezvăluie cine plătește aceste reclame și în ce scop, atunci platforma nu mai e un simplu canal de divertisment. Devine un actor politic internațional, o putere fără drapel, fără granițe, dar cu o influență directă asupra alegerilor democratice.

De ce tace România?

România nu are nicio strategie coerentă de reglementare. ANCOM doarme, CNA își face cruce, iar guvernele – indiferent de culoare – se tem să supere giganții digitali. Pentru că nu poți să reglementezi ceea ce nu înțelegi. Sau mai exact: nu vrei să reglementezi ceea ce îți aduce vizibilitate, like-uri și poate chiar voturi.

Cum e posibil ca un candidat la alegerile prezidențiale din 2025 să adune sute de mii de interacțiuni pe TikTok în timp ce televiziunile și presa scrisă bâjbâie după claritate? Simplu: pentru că TikTok nu verifică, nu întreabă, nu cenzurează dacă ești „de partea corectă a trendului”. Platforma are propria sa logică – cea a engagementului. Iar emoțiile negative, indignarea, scandalul, conspirațiile și dușmanii imaginari aduc engagement. Mai mult decât adevărul, argumentele sau analiza rațională.

TikTokrația: regimul politic în care like-ul e mai important decât votul

Ce vedem azi nu e doar o disfuncție digitală. Este o mutație de regim. Într-o tiktocrație, puterea nu mai e câștigată prin idei, proiecte și vot informat, ci prin viralitate. O glumă cu tentă suveranistă poate influența mai mulți alegători decât o dezbatere electorală între candidați. Un clip cu subtitrări colorate și muzică EDM poate părea mai credibil decât un raport oficial al Comisiei Europene.

TikTok nu e singura platformă care face asta, dar este cea mai eficientă la nivelul generațiilor tinere. Pentru că nu cere concentrare, nu are profunzime, nu implică gândire critică. E o pastilă emoțională în buclă infinită.

Cine controlează conținutul?

Asta e întrebarea cheie. Când TikTok spune că „nu acceptă reclame politice”, realitatea arată altfel: mesajele politice există, doar că nu sunt etichetate ca atare. Sunt „clipuri de opinie”, „parodii”, „reacții la realitate” – toate instrumente de persuasiune mascată.

Iar Comisia Europeană tocmai asta acuză: faptul că platforma nu oferă utilizatorilor informații clare despre cine plătește pentru un anumit tip de mesaj și cui este el livrat. Într-un an electoral, asta înseamnă sabotaj informatic legalizat prin omisiune.

Reglementăm sau ne lăsăm manipulați?

Europa încearcă să aplice Digital Services Act (DSA) – un set de reguli pentru platformele online. Dar România rămâne pasivă. Aici, nimeni nu-și pune problema cât de grav e faptul că adolescenții români sunt bombardați zilnic cu conținut politic mascat, care influențează opinii, radicalizează discursul și transformă banalul scroll într-o formă de vot anticipat.

Poate că nu putem interzice TikTok. Dar măcar putem începe să vorbim serios despre el. Nu ca despre un „rău necesar”, ci ca despre un spațiu care a devenit mai periculos decât pare.

Pentru că, în România, viitorul nu e dictat de urne, ci de algoritmi.
Iar ”adevărul”… nu mai durează 24 de ore. Doar 15 secunde.